Portul românesc pe regiuni folclorice. 

    Cum să purtam bluza românească în funcție de zone?
    Cum să purtăm o ie tradițională în orice moment al zilei?

    În mare, costumele populare românești se împart în șapte regiuni folclorice. Mai detaliat, pe zone etnografice, numărul zonelor variind între 40 și 120.
    Confecționarea bluzei traditionale romanesti a pornit de la materiile prime produse în gospodăriile țăranilor și a evoluat odată cu trecerea timpului, în ateliere sau fabrici pe întreg globul pamantesc.
Ca și atunci și acum costumele populare, au aceeași structură pe tot teritoriul țării, dar se deosebesc de la o regiune la alta prin amănunte diferite, cum ar fi: croiala, forma și culoarea. Cele șapte mari regiuni folclorice sunt:
1. Transilvania
2. Câmpiile de vest: Câmpia Mureșului Inferior, Câmpia Crișurilor (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul Repede), Câmpia Someșului inferior (Țara Oașului)
3. Banat:  Lunca Timișului și Caraș-Severin.
4. Țara Românească: Oltenia și Muntenia.
5. Zona Dunării inferioare: Bărăganul, Dobrogea și sudul Moldovei.
6. Moldova, Basarabia, Bucovina și Transnistria.
7. Balcani 

    O imagine amplă cu implicație tradițională o găsim în bluzele derivate din faimoasele ii românești, prin materialele fine ca și borangicul, sau mai pline, colorate, cu imprimeuri florale. Aceste detalii aduc complexitate modelelor simple care, cu timpul vor devenii și mai complexe prin varietatea de modele modernizate pe care le găsim în această epocă.
    Stilul tradițional sau costumul popular, oricum dorim noi sa îl denumim,  a fost adoptat de toți designerii internaționali. Portul românesc se află ca sursă de inspirație pentru multe tări din aceasta lume. Fascinația pentru vesmintele cu detalii lucrate manual s-a extins și este regăsită în toate colecțiile marilor creatori de modă.
    Ia românească și ia modernă interpretată,  poate fi pusă în valoare de accesorii din materiale naturale. 

    Cămașa românească, la început a fost confecționată din in topit, canepa si lana. Mai târziu pentru o întreținere și producție mai ușoară, a început sa fie lucrată dintr-un material renumit, bumbacul. 
    Materialele din care se confectionau la inceput iile romanesti, camasile romanesti, erau diferite in functie de zona din care proveneau creatorii.
    In Transilvania si Moldova, de exemplu, se foloseau materiale mai groase, iar in Oltenia, Muntenia si Dobrogea erau folosite materiale mult mai subtiri. Ia traditionala era brodata manual, avand motive cu inspiratie din natura, cele mai des folosite fiind florile. Iile se confectionau la sezatori de catre femeile din sat. Sezatorile erau intalniri unde se canta si se confectionau haine. Fetele tinere si frumoase, tocmai bune de maritis isi demonstrau maiestria in fata focului. Taranii purtau intotdeauna, cele mai bune si aratoase haine populare, in fiecare duminica la biserica, dar mai ales la hore. Horele din acele vremuri, erau adunarile tinerilor dar si a celor mai varstnici, ce se tineau ziua, unde dansau si se cucereau.  Camasile romanesti in care erau imbracati, difereau de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci si prin modelele si broderiile lucrate manual. 
    Ia traditionala ca si tip de camasa se deosebeste prin trei elemente: tipul de deschidere a gulerului, modul de taiere si structura al tiparului si metoda de insertie a manecilor. 
    La inceputuri ia romaneasca avea o croiala lunga, facuta dintr-o singura bucata. In timp, in anumite regiuni s-a separat intr-o bluza (ciupag, spacel, ie) si fusta numita poale. Au aparut doua tipuri de camasi, dreapta sau incretita la gat, fara a avea gulere, se strangeau cu nasturi sau snururi.
    Sa definim ia:
    Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei, copii și bărbați. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
In fiecare an, pe 24 Iunie, sărbătorim ziua iei, care este recunoscută în toată lumea.
 
    Model de ie brodata in functie de zona:
    Elementele de bază în compoziția iei sunt: 
    Umarul incretit si altita (care este banda lată, bogat decorată pe mânecă ce are elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei)
     Râurile (benzile drepte sau oblice pe piept și mâneci)
     Bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
    Modelele broderiilor diferă de la o zonă la alta de la Nistru până în zonele vestice ale Ardealului. 
    În Moldova se poarta broderia in râurii costișați / chezuri / piezuri, adică oblica. În sud, se poarta  broderia râurii în șiruri verticale.
    De asemenea pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, se poarta broderia cu mai multe râurii ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". 
    In Gorj apare broderia in tipul de râuri numita "săbiate"; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.
    Culoarea broderiei in functie de zona
    In Suceava ia romaneasca are culori sobre, naturale precum: brun, cafeniu, negru, verde inchis.
    In Câmpulung ia traditionala este plină de roșu și negru și este cusuta cu fir gros, buclat, care dă volum.
    În Vrancea, se poarta camasa traditionala cu o geometrie puternică in culori tari: roșu, negru, albastru, verde, ocru dar cu o croială specială a mânecii - efectul de spirală nu e dat de râuri costișați ci de croiala mânecii, care este răsucită.
    În Vlașca și Ilfov se folosesc culori calde de roșu, auriu, ocru.
    În Romanați se folosește o combinație de albastru inchis cu roșu și vișiniu. 
    În Gorj, se poarta doar negru și ocru pentru încreț cu o influență clară dinspre zona "Săliște".  Compoziția si motivele traditionale, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige, etc. 
    În Argeș și Vâlcea, de asemenea avem compozitii monocrome, doar ca aici avem un roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru.
    Cămășile specifice din Dobrogea, din Banat, Oaș, Maramureș, Transilvania: Hunedoara, Săliște, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate aparte chiar daca ele sunt compuse tot din patru foi și vesnicile incretituri la gât.Ele mai au in plus și elemente aparte în croială: ciupagul, fodorul si platcă. Ornamentele sunt specifice zonei precum : în tablă, ciocănele, picături, umeraș, 'peste cot' etc.
    Costumul popular roamnesc, rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității fiecarei zone libere, care dea lungul timpului, in anii grei chiar si de scavie a taranului, a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neintrecutul său sistem de autoghidare și adaptare.